- recuzá
- vb., ind. prez. 1 sg. recúz, 3 sg. şi pl. recúzã; conj. prez. 3 sg. şi pl. recúze
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
recuzá
Look at other dictionaries:
recuza — RECUZÁ, recúz, vb. I. tranz. A nu recunoaşte competenţa sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc., p. ext. a respinge, a nu recunoaşte ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98 RECUZÁ vb.… … Dicționar Român
recuzare — RECUZÁRE, recuzări, s.f. Acţiunea de a recuza şi rezultatul ei; recuzaţie. – v. recuza. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RECUZÁRE s. (jur.) refuzare, respingere, (înv.) recuzaţie. (recuzare unui jurat.) Trimis de siveco,… … Dicționar Român
recuzat — RECUZÁT, Ă, recuzaţi, te, adj., s.m. şi f. (Cel) căruia i s a respins sau nu i s a recunoscut competenţa sau autoritatea. – v. recuza. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 recuzát adj. m., s. m., pl … Dicționar Român
recuzabil — RECUZÁBIL, Ă, recuzabili, e, adj. Care poate fi recuzat. – Din fr. récusable. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Recuzabil ≠ irecuzabil Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime recuzábil adj. m., pl. recuzábili; … Dicționar Român
refuza — REFUZÁ, refuz, vb. 1. tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ţi se oferă. ♦ A nu da ceva ce ţi se cere, a nu consimţi la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunţa la ceva … Dicționar Român
respinge — RESPÍNGE, resping, vb. III. tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ţine piept unui atac armat, a sili pe duşman să se retragă. 4. fig. A înăbuşi un sentiment, o pornire.… … Dicționar Român
